Povesti din cufarul comunei Ciobanu

In data de 12 noiembrie 2014, bobocii Facultatii de Litere, specializarea Jurnalism, din cadrul Universitatii Ovidius, au acceptat cu bucurie propunerea conf.univ.dr. Aurelia Lăpușan de a cunoaste tainele comunei Ciobanu.Acestia au fost primiti in cadrul Scolii de Arte si Meserii cu bucate alese ale zonei si  cu dragoste si bucurie de catre actualul director, prof.Marioara Mihai si de catre fostul director,doamna Aura Rosioru.

  La un prim pas studentii au zarit un portret vechi, din anul 1912, al unui invatator  ce statea la loc de cinste.Primul director al scolii a fost Eftimescu Gheorghe(1884-1892).

Bobocii au vizitat la randul lor invataceii din clasa 0 ce au sustinut cu tarie ca: “jurnalistul scrie in jurnal”.Colegii lor mai mari din clasa a II-a au prezentat hora satului si o sceneta neavand trac in fata noilor vizitatori. Eric din clasa a III-a a facut o parodie a unei melodii rap. Sinceritatea putem spune ca este cuvantul cheie al acestor copii. 

     

 Consiliul Local a constituit proiectul “Din cufarul bunicii” ce sprijina activitatea de o viata a sotilor Rosioru, colectionarii de istorie a comunei Ciobanu. In ajutorul lor a sarit doamna Stanca Ghiog ce a donat razboiul de tesut. In sediul primariei se afla un “mini-muzeu” creat de doamna Aura Rosioru in memoria sotului sau, ce contine obiecte traditionale de imbracaminte, obiecte folosite in casa, tablouri si doua lazi de zestre, vechi de aproximativ 100 de ani. 

            In Ciobanu studentii au mai vizitat si Gradinita. Clasele pregatitoare invatau sa joace “Hora legumelor”, dar si ce mai mici, de 4 ani, faceau din plastelina fructe de toamna. Viitorii jurnalisti au remarcat daruirea educatoarelor si folosirea noilor tehnologii de catre acestea pentru a face mai placute si mai usor de inteles  lectiile.

 

            Viata satului

            Comuna Ciobanu este locuita de 3800 de oameni, formand o comunitate pur romaneasca. In secolul XIX, Ciobanu era denumita Groapa Ciobanului, iar primii ei locuitori au fost din Sibiu si Buzau. Comuna este asezata pe o terasa a Dunarii. O personalitate marcanta a inceputului de secol XX, Directorul Bancii Nationale  era originar din comuna Ciobanu.Una dintre cele mai vechi cladiri ale comunei este biserica construita in anul 1832. De cinci ani locuitorii comunei au readus la viata vechile obiceiuri, precum “hora satului”.

            In mica lor calatorie au vizitat si casa fostei directoare a scolii. Aici a inceput un adevarat interviu despre colectionare si producerea de isotrie a sotilor Rosioru.

-Cum vi s-a parut Ciobanu cand ati luat contact cu lumea satului?

-Cand am luat contact prima data nu mi s-a parut foarte frumos, sa fiu sincera. Plecata de la oras, din familie buna am venit aici si am gasit ce? O casuta mica cu doua camera ce locuiam eu cu sotul meu si apoi au aprut si cei doi copii… O casuta cu o prispa ce trebuia lipita. Soacra ma ajuta… Nu erau acelasi conditii ca acasa, dar asa mi-a placut mie. Nu m-am plans la nimeni niciodata.

-Cum a decurs viata dumneavoastra in aceasta comuna?

-In ’85 mi-am luat gradul I. Copiii m-au stagnat in preocupari. In 1990, dupa Revolutie, sotul meu era directorul scolii. Toti profesorii au plecat de frica Revolutiei. Am ramas in scoala doar eu cu sotul meu. In 1989 sotul a iesit in comuna pentru a linisti si calma lucrurile, deoarece satenii doreau sa dea foc scolii si primariei.

Profilul unei intelectuale care intra intr-o comunitate straina si preia obiceiurile locului

-Cum vi s-a parut satul?Cum erau oamenii?

-Eu nu prea comunicam. Nu puteam sa ii inteleg la inceput, nu puteam sa ma adaptez limbajului. Nu-mi placea sa ies la coltul strazii si sa aud “fa Marita” sau “fa Gherghina”. Numele de Rosioru provine dintr-un grad militar probabil.

-O ultima intrebare, scurta de final… Cui veti lasa tot ce ati colectionat timp de atatia ani?

-Fiicei mele cea mica. I-am transmis si ei aceasta pasiune, iar ea are grija de tot ce se afla aici.

                                         

        

    Studentii de la Jurnalism incep o campanie pentru valorificarea comorilor ce le detine doamna Rosioru si vor incerca pe cat se poate sa promoveze activitatea sa.

 Julianne Moore ...castigatoarea premiului de la Cannes 2014 la sectiunea " cea mai buna actrita"



 Julianne Moore, pe numele ei adevarat Julie Anne Smith, s-a nascut la 3 decembrie 1960.Tatal ei, Peter Moore, a fost colonel si judecator militar, iar mama, Anne, a fost psihiatru. Alaturi de sora ei mai mica, Valerie si fratele ei, Peter Moore Smith Jr, si-a petrecut copilaria in multe locuri din Statele Unite si Germania, urmandu-si parintii.  

S-a casatorit in 1983 cu Sundar Chakravarthy, de care a divortat in 1985; al doilea sot al ei a fost John Gould Rubin de care si-a legat destinul pentru o perioada de 9 ani, de data aceasta. Divorteaza de acesta in 1995, iar din 1996 formeaza un cuplu cu regizorul Bart Freundlich. Relatia, oficializata in 2003, e mai fructuoasa: au impreuna 2 copii: un fiu, Caleb, si o fiica, Liv Helen. "Freedomland", filmul ei din 2006, este chiar regizat de sotul ei si il are in distributie pe Caleb.

 Debutul vine in serialul TV "As the world turns", unde joaca un dublu rol pentru care primeste Daytime Emmy Award.  Inceputul anilor '90 o fac totusi remarcata in roluri si filme mai notabile, intotdeauna in roluri secundare totusi: The hand that rocks the cradle", "Benny and Joon", alaturi de Johnny Depp. Succesul si recunoasterea vin odata cu rolul ei din "Short cuts", cariera ei cunoscand din acel moment o turnura ascendenta.

Unul dintre cele mai recente premii i s-a acordat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes 2014, ediţia cu numărul 67 (14 - 25 mai) , unde a obtinut  premiul pentru interpretare feminină, din Maps to the Stars, de David Cronenberg.

                                                                                                                                                                       

 Maps to the Stars este o poveste de Hollywood deturnată, în care doi foşti copii-actori de succes, ajunşi la maturitate, au probleme cu drogurile şi cu piromania, iar o femeie stea de cinema este bântuită de fantoma mamei ei decedate.

 Sursa: www.cinemagia.ro
           www.youtube.com

Primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatura

Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice țară care, cu cuvintele lui Alfred Nobel, a produs "cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică". "Opera" în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot, nu la o lucrare individuală, deși lucrările individuale sunt uneori citate în decernări. Academia Suedeză decide cine, dacă este cazul, primește acest premiu în fiecare an.

Cine este primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură? 

René Armand François Prudhomme (Sully Prudhomme), a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901,"...ca o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului" . S-a nascut la 16 martie 1839 la Paris. Încă din adolescență era pasionat de științele exacte.După un stagiu în administrația uzinei metalurgice de la Creusot și un început de studii de drept, se consacră literaturii, beneficiind de o moștenire care îi asigură independența materială. În cadrul societății literare "Conférence de La Bruyère" își citește primele versuri. Lucrările sale dezvăluie o minte întrebătoare și observatoare ce nu-și găsește liniștea și care, atunci când i se pare că nu poate ști mai mult, găsește dovezi ale destinului supranatural al omului pe tărâmul moralei, în vocea conștiinței și în rețeta sublimă a datoriei. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Acesta moare la 68 de ani in Châtenay-Malabry pe 6 septembrie 1907.

Rugă

De-ar fi să ştii ce greu apasă

O viaţă de singurătate,

Pe lângă mohorâta-mi casă

Ai trece poate.

De-ar fi să ştii ce blândă este,

În suflet trist o mângâiere,

Tu mi-ai privi pe la ferestre

Ca fără vrere.

De-ar fi să ştii ce balsam poartă

O inimă ce-a ta o cheamă,

Te-ai aşeza la mine-n poartă

Ca şi o mamă.

De-ar fi să ştii că eşti iubită

Şi dacă-n minte-ar fi să-ţi vină

Cum, ai păşi de prag venită

Fără pricină.