Festivalul Internaţional de Teatru Clasic de la Arad 

Primăria Municipiului Arad , Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad împreună cu alţi parteneri tradiţionali,a  organizat  ediţia aniversară – cu numărul XX – a celui mai longeviv eveniment al teatrului din această parte a țării.

Sunt 20 de ani de la prima ridicare a cortinei Festivalului arădean, eveniment care şi-a câştigat prestigiul în tot acest timp prin două caracteristici majore: tematica şi valoarea creatorilor de teatru prezenţi an de an pe scenele arădene.

Artişti cunoscuţi, spectacole marcante ale scenei românești şi internaţionale, evenimente conexe. Aceasta a fost  reţeta propusă publicului, vreme de zece zile, de organizatorii Festivalului Internațional de Teatrul Clasic.

Unul dintre spectacolele extraordinare ale Festivalului International de Teatru Clasic a fost „Mozart Steps”, creat de Gigi Căciuleanu la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu. Universul muzical combină în mod strălucit muzica occidentalului Mozart şi muzica orientală, şi împreună cu dansul lui Gigi Căciuleanu dă naştere unui spectacol ce se folosește de corpurile actorilor pentru a crea un imaginar poetic vibrant. Nu mai puţin de 30 de performeri vor evolua pe scenă, atât actori de la secția română și secția germană a Teatrului Național din Sibiu, cât și studenți de la Secția de Actorie a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

SCENOGRAFIE ȘI LIGHT DESIGN: Gigi Căciuleanu; ASISTENT COREGRAFIE: Adriana Bârză; ASISTENT SCENOGRAFIE: Alin Gavrilă; DISTRIBUȚIA: Veronica Arizancu, Florin Coşuleţ, Ali Deac, Diana Fufezan, Raluca Iani, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Daniel Plier, Vlad Robaş, Marius Turdeanu, Liviu Vlad, Arina Ioana Trif, Anca Pitaru; STUDENȚII: Vlad Bacalu, Anton Balint, Cristina Blaga, Paul Bondane, Iulia Pop, Tudor Răileanu, Maria Soilică, Cristi Timbuş, Maria Tomoiagă, Alexandra Şerban, Teodora Voineag.

STEPS TOGETHER

Suntem iubiţii mei Toţi Fraţi de răscruce

Împreună cu voi Iubitelor surori întru cărări pierdute

din care ne-am născut Același râu ne duce

prin vadurile cu mâl ale celor multe Vrute și nevrute

Pământul Stâncă goală ieşind din când în când din apă

Vremelnic rotitoare într-un hău făcut din explozii şi vîrtej

Ne-a zămislit pe toti Şi cât

trăim ne tot adapă

cu frica muritoare a eroilor viteji

Fiinţe conjugate în vecii vecilor la imperfect

Înaintăm greşind Și stagnăm, sau şi mai rău, de nu greşim

Atunci când existăm cu adevărat Suntem şi predicat şi subiect

Vinovăţii cât munţii Cu toţii cărăm sau ispăşim

Ne uităm cu patimă Sau privim cu teamă la cer

Ne rugăm la idoli pe care i-am plămădit din vise

Suntem fraţi de răscruci Surori întru spaţii deschise

înghesuiţi cu toţii într-un ungher de univers

pe care Neştiindu-l Îl credem la fel de sărman ca şi noi Şi stingher.

GIGI CĂCIULEANU

   sursa: http://www.tnrs.ro/

                                                    Larisa Iordache
MAREA SPERANTA A GIMNASTICII ROMANESTI 

Larisa Iordache( n. 19 iunie 1996 ,Bucuresti ) este membră a lotului naţional de gimnastică artistică a României. În 2012, la primul ei Campionat European ca senioară, a devenit campioană europeană la sol și cu echipa, și vicecampioană la bârnă. 
Larisa Iordache devine majoră în acest an. Din cei 18 ani de viaţă, 13 i-a petrecut în sala de gimnastică. Avea doar cinci ani cand o antrenoare a remarcat-o într-un parc din Bucureşti .Zilele s-au adunat şi la şase ani a venit primul concurs la care a participat.Mai tarziu a inteles ca acest sport nu este o joaca.În perioada junioratului a trecut şi prin momente grele, ratări, accidentări, dar şi-a arătat şi valoarea. "Mi-aduc aminte că odată, la şcolare, am căzut de trei ori de pe bîrnă. E cel mai groaznic moment, să te duci la un concurs, să speri că urci pe podium şi apoi să ratezi", spune Larisa. La 13 ani a avut unele îndoieli în ceea ce priveşte gimnastica. "Mă gandeam cum e să fiu un copil normal, şi noi suntem normale, dar n-am putut pentru că îmi place prea mult gimnastica", adaugă Larisa. Este genul de sportivă care ascunde problemele medicale, care lucrează pe durere şi care renunţă doar atunci cand totul devine insuportabil.

Cele mai noi cuceriri cu care se poate mandri Larisa ale anului 2014 sunt rezultatele de la Doha, unde a cucerit 3 medalii de aur.La barna a fost frumoasa si sigura, asa cum ne-a obisnuit in zilele ei bune iar la sol si-a dansat exercitiul de la inceput pana la final, asa cum rar mai vezi in ziua de azi. I-a iesit, clar!

Bineinteles ca poate mai mult, bineinteles ca inca nu e la capacitate maxima avand in vedere pauza luata in ultima perioada, dar daca e sanatoasa are timp sa fie in forma de top atunci cand va fi nevoie. Si tare imi doresc asta pentru ea.
 Visul ei este aurul olimpic de la RIO 2016 ." Larisa trebuie sa fie sanatoasa si sa mai creasca acolo unde trebuie", a declarat Octavian Belu,  dar pana atunci urmatoarea etapa din calendarul Cupei Mondiale este programata in 7 martie 2015 la Dallas.In "Emirates Arena" din Glasgow se va desfasura editia din 2015 a Campionatului Mondial de gimnastica.

Mult succes, Larisa de aur!

sursa : www.larisaiordache.ro

          Si noi am sarbatorit “Ziua Tipografului”

Drepturi câştigate pentru toţi cei de azi!

De unde vine această zi de 13 Decembrie? În 1918, după Unire, o pată de sânge întuneca România: vreo 600 de tipografi bucureşteni de la Atelierele grafice Sfetea şi Minerva  la care s-au asociaţi mulţi alţi muncitori, umplând periculos centrul Capitalei, au declarat grevă şi au demonstrat pentru lucruri care astăzi ni se par fireşti tocmai datorită riscului lor de atunci: în principal, pentru ziua de lucru de opt ore şi mărirea salariilor... În Piaţa Teatrului Naţional, celebră pentru victimele din timpul demonstraţilor acelor vremuri când peste tot în lume poliţiştii sau militarii interveneau brutal, vânătorii de munte, poliţiştii şi jandarmii au intervenit în forţă, s-au făcut multe arestări, s-a tras, peste zece tipografi au murit în stradă. Teama de bolşevism, lozincile strigate - „Jos armata!”, „Jos regele!” sau „Trăiască Republica!” - au neliniştit autorităţile abia ieşite din război, unde viaţa publică fusese reglementată după reguli aspre… 

            Trustul  de presa “ Cuget Liber ”  a fost gazda viitorilor jurnalisti …

La initiativa doamnei conf.univ.dr. Aurelia Lapusan <<bobocii>> Facultatii de Litere, specializarea Jurnalism, au vizitat sediul trustului de presă Cuget Liber cu ocazia zilei tipografilor. Ghid   a fost domnul Corduneanu ce le-a aratat studentilor secţiile tipografiei, unde se pregăteşte apariţia printată a ziarului.Pentru prima dată, cei tineri au înţeles « pe viu » cât de dificil este drumul de la documentarea unui articol la editarea unei ediţii, câţi profesionişti sunt implicaţi pe acest flux tehnologic. Holurile tipografiei erau decorate cu imagini din activitatea tipografiei, de-a lungul anilor.

Web desingul Adrian Mărunţoiu ne-a invitat în faţa calculatorului unde pregăteşte forma pentru tipar, fiecare ilustraţie şi coloană de text trebuins să fie calibrată şi aşezată pentru a răspunde cerinţelor de calitate şi capacităţilor tehnice ale instalaţiilor. O altă secţie vizitată, pre-press, apoi legătoria şi secţia maşini.

La capatul calatoriei lor, studentii au ajuns sa-l cunoasca si pe redactorul sef Cosmin ZAPOROJAN, fostul student al Facultatii Ovidius/Jurnalism. Acesta a fost promovat  redactor sef după  numai 4 ani de activitate în redacţie.

“Munca intr-o redactie este trepidantă, mai ales acum, cand toate informatiile circula in timp real, concurenţa este acerbă, internetul cucereşte toate redutele şi printul trebuie să reziste, să nu cadă în desuietudine. Printul este sufletul trustului de presa orice s-ar intampla insa este clar ca formatul informatiei s-a schimbat mult in ultimii ani.

Un jurnanist tine foarte mult la semnatura lui , de aceea trebuie sa iubiti ceea ce scrieti si sa scrieti corect !”

     Pentru a incheia aceasta zi intr-un mod mai  frumos ,studentii s-au relaxat la Teatrul de Stat Constanta vizionand  „Gâlcevile din Chioggia”, o comedie de Carlo Goldoni, în regia Danei Dumitrescu. Pe parcursul comediei evenimentele se complică, se ţes intrigi şi prind viaţă sentimente precum, iubirea, ura, invidia şi neputinţa.
Din distribuţia piesei fac parte actorii Andu Axente, Laura Iordan / Clara Ghiuvelechian, Turchian Nasurla / Ana-Maria Ştefan, Andrei Cantaragiu, Marian Adochiţei, Adrian Dumitrescu, Luiza Martinescu Toma, Georgiana Mazilescu / Georgiana Baran, Florina Stănculeţ, Florentin Roman, Cosmin Mihale, Remus Archip, Mirela Pană / Cristina Oprean. Scenografia este semnată de Lăcrămioara Dumitraşcu, mişcarea scenică de Stela Cocarlea, iar de light design s-a ocupat Dan Nanoveanu.

Claudia Stoica, studenta anul 1 Jurnalism .

Povesti din cufarul comunei Ciobanu

In data de 12 noiembrie 2014, bobocii Facultatii de Litere, specializarea Jurnalism, din cadrul Universitatii Ovidius, au acceptat cu bucurie propunerea conf.univ.dr. Aurelia Lăpușan de a cunoaste tainele comunei Ciobanu.Acestia au fost primiti in cadrul Scolii de Arte si Meserii cu bucate alese ale zonei si  cu dragoste si bucurie de catre actualul director, prof.Marioara Mihai si de catre fostul director,doamna Aura Rosioru.

  La un prim pas studentii au zarit un portret vechi, din anul 1912, al unui invatator  ce statea la loc de cinste.Primul director al scolii a fost Eftimescu Gheorghe(1884-1892).

Bobocii au vizitat la randul lor invataceii din clasa 0 ce au sustinut cu tarie ca: “jurnalistul scrie in jurnal”.Colegii lor mai mari din clasa a II-a au prezentat hora satului si o sceneta neavand trac in fata noilor vizitatori. Eric din clasa a III-a a facut o parodie a unei melodii rap. Sinceritatea putem spune ca este cuvantul cheie al acestor copii. 

     

 Consiliul Local a constituit proiectul “Din cufarul bunicii” ce sprijina activitatea de o viata a sotilor Rosioru, colectionarii de istorie a comunei Ciobanu. In ajutorul lor a sarit doamna Stanca Ghiog ce a donat razboiul de tesut. In sediul primariei se afla un “mini-muzeu” creat de doamna Aura Rosioru in memoria sotului sau, ce contine obiecte traditionale de imbracaminte, obiecte folosite in casa, tablouri si doua lazi de zestre, vechi de aproximativ 100 de ani. 

            In Ciobanu studentii au mai vizitat si Gradinita. Clasele pregatitoare invatau sa joace “Hora legumelor”, dar si ce mai mici, de 4 ani, faceau din plastelina fructe de toamna. Viitorii jurnalisti au remarcat daruirea educatoarelor si folosirea noilor tehnologii de catre acestea pentru a face mai placute si mai usor de inteles  lectiile.

 

            Viata satului

            Comuna Ciobanu este locuita de 3800 de oameni, formand o comunitate pur romaneasca. In secolul XIX, Ciobanu era denumita Groapa Ciobanului, iar primii ei locuitori au fost din Sibiu si Buzau. Comuna este asezata pe o terasa a Dunarii. O personalitate marcanta a inceputului de secol XX, Directorul Bancii Nationale  era originar din comuna Ciobanu.Una dintre cele mai vechi cladiri ale comunei este biserica construita in anul 1832. De cinci ani locuitorii comunei au readus la viata vechile obiceiuri, precum “hora satului”.

            In mica lor calatorie au vizitat si casa fostei directoare a scolii. Aici a inceput un adevarat interviu despre colectionare si producerea de isotrie a sotilor Rosioru.

-Cum vi s-a parut Ciobanu cand ati luat contact cu lumea satului?

-Cand am luat contact prima data nu mi s-a parut foarte frumos, sa fiu sincera. Plecata de la oras, din familie buna am venit aici si am gasit ce? O casuta mica cu doua camera ce locuiam eu cu sotul meu si apoi au aprut si cei doi copii… O casuta cu o prispa ce trebuia lipita. Soacra ma ajuta… Nu erau acelasi conditii ca acasa, dar asa mi-a placut mie. Nu m-am plans la nimeni niciodata.

-Cum a decurs viata dumneavoastra in aceasta comuna?

-In ’85 mi-am luat gradul I. Copiii m-au stagnat in preocupari. In 1990, dupa Revolutie, sotul meu era directorul scolii. Toti profesorii au plecat de frica Revolutiei. Am ramas in scoala doar eu cu sotul meu. In 1989 sotul a iesit in comuna pentru a linisti si calma lucrurile, deoarece satenii doreau sa dea foc scolii si primariei.

Profilul unei intelectuale care intra intr-o comunitate straina si preia obiceiurile locului

-Cum vi s-a parut satul?Cum erau oamenii?

-Eu nu prea comunicam. Nu puteam sa ii inteleg la inceput, nu puteam sa ma adaptez limbajului. Nu-mi placea sa ies la coltul strazii si sa aud “fa Marita” sau “fa Gherghina”. Numele de Rosioru provine dintr-un grad militar probabil.

-O ultima intrebare, scurta de final… Cui veti lasa tot ce ati colectionat timp de atatia ani?

-Fiicei mele cea mica. I-am transmis si ei aceasta pasiune, iar ea are grija de tot ce se afla aici.

                                         

        

    Studentii de la Jurnalism incep o campanie pentru valorificarea comorilor ce le detine doamna Rosioru si vor incerca pe cat se poate sa promoveze activitatea sa.

 Julianne Moore ...castigatoarea premiului de la Cannes 2014 la sectiunea " cea mai buna actrita"



 Julianne Moore, pe numele ei adevarat Julie Anne Smith, s-a nascut la 3 decembrie 1960.Tatal ei, Peter Moore, a fost colonel si judecator militar, iar mama, Anne, a fost psihiatru. Alaturi de sora ei mai mica, Valerie si fratele ei, Peter Moore Smith Jr, si-a petrecut copilaria in multe locuri din Statele Unite si Germania, urmandu-si parintii.  

S-a casatorit in 1983 cu Sundar Chakravarthy, de care a divortat in 1985; al doilea sot al ei a fost John Gould Rubin de care si-a legat destinul pentru o perioada de 9 ani, de data aceasta. Divorteaza de acesta in 1995, iar din 1996 formeaza un cuplu cu regizorul Bart Freundlich. Relatia, oficializata in 2003, e mai fructuoasa: au impreuna 2 copii: un fiu, Caleb, si o fiica, Liv Helen. "Freedomland", filmul ei din 2006, este chiar regizat de sotul ei si il are in distributie pe Caleb.

 Debutul vine in serialul TV "As the world turns", unde joaca un dublu rol pentru care primeste Daytime Emmy Award.  Inceputul anilor '90 o fac totusi remarcata in roluri si filme mai notabile, intotdeauna in roluri secundare totusi: The hand that rocks the cradle", "Benny and Joon", alaturi de Johnny Depp. Succesul si recunoasterea vin odata cu rolul ei din "Short cuts", cariera ei cunoscand din acel moment o turnura ascendenta.

Unul dintre cele mai recente premii i s-a acordat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes 2014, ediţia cu numărul 67 (14 - 25 mai) , unde a obtinut  premiul pentru interpretare feminină, din Maps to the Stars, de David Cronenberg.

                                                                                                                                                                       

 Maps to the Stars este o poveste de Hollywood deturnată, în care doi foşti copii-actori de succes, ajunşi la maturitate, au probleme cu drogurile şi cu piromania, iar o femeie stea de cinema este bântuită de fantoma mamei ei decedate.

 Sursa: www.cinemagia.ro
           www.youtube.com