Claudia Stoica     

                                   Părintele jurnalismlui românesc la Constanţa   

 Mihai Coman:  „ Drumul jurnalismului după 1989 nu este doar unul lung ci este unul întortochiat și plin de obstacole ce se lovește de rezistența şi reaua voință a reprezentanților profesiei și a birocrației administrației universitare.”

                                                                                                      

Numele lui Mihai Coman este cunoscut de studenţi, de ziarişti, de oameni care lucrează in domeniul comunicării, de antropologi. Profesorul Mihai Coman este considerat fondatorul învăţământului de jurnalism din România. De altfel, el a şi fondat  prima  facultate de jurnalism înființată după 1989, anume Facultatea de Jurnalism şi Ştinţele Comunicării din cadrul Universitaţii Bucureşti.

Născut la Făgăraş în 1953, Mihai Coman a absolvit Facultatea de Litere în 1976 şi a devenit doctor în 1985 la Universitatea din Bucureşti. Până în 1989 a fost profesor de română şi franceză la o şcoală din Bucureşti şi şi-a dedicat timpul cercetărilor de antropologie culturală, fiind autorul a patru volume de studii de mitologie.

După Revoluţia din 1989, Mihai Coman publică „Introducere în Sistemul Mass Media”,  lucrare de referinţă în domeniul jurnalistic. Volumul a reprezentat şi continuă să reprezinte pentru studenţi şi nu numai „o carte de capătâi”. Din 2013, este evaluator stiinţific în domeniul doctoral, conducând lucrări din sfera ştiinţelor comunicării.

În primăvara acestui an, lui Mihai Coman i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Facultatea de Litere a Universitaţii „Ovidius” din Constanţa. În cadrul ceremoniei de acordare a acestui titlu, prof. univ. dr. Mihai Coman a vorbit despre numeroasele situaţii în care a fost întrebat ce caută un antropolog în domeniul jurnalismului. Trebuie să menţionăm aici că însuşi Mihai Coman spune despre el (a făcut asta şi la Constanţa) că este, înainte de toate, antropolog. De altfel, el a şi mărturisit că indiferent de domeniul pe care l-a cercetat, indiferent de afiliera instituţională, s-a considerat întotdeauna antropolog. A aplicat conceptele, metodele, dar şi „privirea antropologică” asupra mai multor realităţi culturale: creaţiile folclorice, literatura cultă, discursul mass-media, manifestările culturii urbane.

Numeroși studenți prezenți la decernarea titlului Doctor Honoris Causa au înţeles de la Mihai Coman, mai bine decât până atunci, ce înseamnă să  dedici zeci de ani de studiu cercetării in domeniul comunicării. „Am lucrat datorită hazardului vieţii ca profesor în sistemul preuniversitar, ca jurnalist, ca profesor universitar în ştinţele comunicării. Indiferent de obiectul de cercetare, indiferent  de  afiliera  constituţională mărturisesc că am gândit întotdeauna în spiritul antropologiei culturale. După 1989, asemenea a milioane de oameni, credeam că noile vremuri vor aduce schimbări rapide și spectaculoase, că tranziția spre democrație, modernitate, prosperitate, că racordarea sistemelor noastre economice, culturale, sociale, politice, educaţionale la tot ce este nou şi bun în democrațiile occidentale se vor  face cu rapiditate. Acum, privind retrospectiv, după 25 de ani de eforturi fără răgaz, îmi dau seama că optimismul nostru era utopic și poate naiv. Ceea ce nu înseamnă că am gresit în ceea ce am visat, ci doar că ne-am grăbit în a crede că drumul e scurt. Pot să vă marturisesc că după toți aceşti ani, drumul nu este doar unul lung, ci este unul întortochiat și plin de obstacole. Nu aş fi putut iniția și promova un sistem de învățământ al ştiințelor comunicării fără cunoașterea obiectului acestuia, comunicarea de masă, fără înțelegerea specificului profesiilor din domeniu, fără stăpânirea modelelor de formare experimentate de alte țări și fără analiza elementelor constitutive ale tranziției de la comunism la democrație. Activitatea mea s-a întemeiat pe cercetările mele. Atât științele comunicării, cât și formele de educare ale profesiei din acest câmp suferă de o dublă vulnerabilitate: sunt vulnerabile față de mediul ștințific, sunt vulnerabile față de mediul profesional. Din această cauză, procesul de instituționalizare este extrem de dificil. Instituționalizarea socială, adică inițierea de structuri de legitimare, de finanțare, de promovare și recunoaștere, de structuri universitare și instanțele de concepere a modelelor curiculare se lovește de rezistența şi nu o dată de reaua voință a reprezentanților profesiei și a birocrației administrației universitare”, a explicat Mihai Coman, la Constanţa, în contextul ceremoniei de acordare a titlului Doctor Honoris Causa.

sursa foto: facebook.com Universitatea Ovidius