Claudia Stoica

                                                  

                                                      Sacrificiu. Entuziasm. Dăruie 

  Daniela Sofronie - povestea unei constănţence care şi-a transformat pasiunea în sport de performanţă

   

Nicoleta Daniela Sofronie este una dintre figurile reprezentative ale gimnasticii constănţene. Născută pe 12 februarie 1988, la Constanţa, ea a făcut primii paşi în gimnastica artistică atunci când avea doar patru ani, sub atenta supraveghere a Mirelei Szemerjai. A fost sportivă a Clubului Sportiv Şcolar (CSS) nr. 1 Constanţa şi membră a lotului naţional de gimnastică artistică a României. Daniela Sofronie vorbeşte deschis despre realizările sale, dar şi despre greutăţile cu care s-a confruntat în viaţa sportivă şi despre planurile sale de viitor.

Care a fost primul tău contact cu gimnastica?

Prima dată am luat contactul cu sala de gimnastică la vârsta de 4 ani şi jumătate . La acea vârsta nu ştiam însă cu ce se mănâncă gimnastica. Am fost adusă de părinţi, deoarece mama şi-a dorit foarte mult să practice gimnastica artistică, dar pentru că ea nu a putut profesa, s-a gândit ca eu aş fi potrivită pentru acest sport.

Care sunt primele amintiri legate de gimnastica artistică?

Îmi aduc  aminte chiar prima zi din sală. Totul a fost fascinant, iar dacă stau să rezum într-un cuvânt totul era...  WOW. M-a primit cu o deosebită căldură, chiar de la intrare, Mirela Szemerjai, cea care avea să-mi devină antrenoare mai târziu.

Ce consideri a fi cele mai mari realizări din cariera ta?

Cea mai mare realizare este câştigarea aurului olimpic de la Atena, din 2004, cu echipa şi, bineînţeles, titlul de vicecampioană olimpică la sol ( 9.525 puncte). Tot în 2004 am obţinut două medalii la Campionatul European de la Amsterdam, unde am luat aurul la echipe (aici, România nu mai fusese campioană continentală de şase ani) şi argintul la individual compus.

Ce ne poţi spune despre cea mai grea experienţă trăită în viaţa de sportivă ?

Am avut un moment dificil la vâsta de 15 ani, chiar înainte de participarea la Jocurile Olimpice, unde am avut o ruptură musculară ce m-a ţinut departe de gimnastică aproape nouă luni. În acele clipe am vrut să mă retrag din cauza durerii, dar am depăşit acel momentul nefericit .

De un an te-ai reîntors în sala de antrenamente pentru a pregăti viitoarele gimnaste. Care sunt criteriile de selecţie pentru micile sportive ?

Da, aşa este, am fost la selecţie prin grădiniţe. Atunci când te uiţi prima dată la un copil contează aspectul fizic, viitoarele gimnaste nu trebuie să fie foarte înalte, dar nici parinţii acestora. Mulţi fac aici o greşeală, deoarece dau vina pe gimnastică, fiindc-ar rămâne copiii mici de înalţime. Nu este adevărat, pentru că noi, de la selecţie căutam copii care să nu aibă tendinţe de creştere foarte mare. Apoi aducem grupele selecţionate în sala de antrenament şi le testăm forţa, mobilitatea, dar şi alte aptitudini fizice.

La ce competiţii veţi lua parte anul acesta?

Eu am o grupă de începători momentan şi nu vom participa anul acesta la nicio competiţie naţională, deoarece fetiţele sunt mici, având vârste cuprinse între 4-6 ani. În schimb, vom face un stadiu de pregătire la Clubul Sportiv de la Oneşti. Sunt bucuroasă să fac parte dintr-un proiect de amploare: relansarea gimnasticii româneşti, proiect demarat de Fundaţia „Casa Campionilor”, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Învăţământului, Federaţia Română de Gimnastică (FRG), în parteneriat cu Consiliul Judeţean Constanţa, Primăria Municipiului Constanţa, CSS 1 Constanţa şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa. În acest proiect sunt implicate 30 de fetiţe cu vâsta între 5 şi 7 ani, atât din Constanţa, cât şi din împrejurimi. Proiectul este condus de Catălin Meran, ce mi-a fost şi antrenor, şi a fost lansat de doamna Mariana Bitang. În afară de centrul de la Constanţa mai sunt două centre la Bucureşti, unul la Timişoara, iar altul la Oneşti.

Au trecut 10 ani de când ţi-ai încheiat cariera sportivă. Ţi se pare că s-a schimbat ceva in gimnastica românească?

Da, gimnastica s-a schimbat şi se va schimba şi de acum încolo. Din patru în patru ani, codul de punctaj se reînnoieşte. Înainte, gimnastica era mai artistică, acum este mai mecanică, iar elementele sunt mult mai dificile. De la an la an toată lumea vrea să încerce ceva nou, ceva mai bun, ceva cu dificultate mult mai mare.  

sursa foto : facebook.com sofronie.n.daniela